Who are You?

What is man, that You fix Your attention upon him?

You inspect him every morning,

Examine him every minute.

Will You not look away from me for a while,

Let me be, till I swallow my spittle?

If I have sinned, what have I done to You [my emphasis],

Watcher of men?

Why make of me Your target,

And a burden to myself?

Why do You not pardon my transgression

And forgive my iniquity?

For soon I shall lie down in the dust;

When You seek me, I shall be gone.

Job 7:17-21 (Jewish Bible Study)

Advertisements
| Leave a comment

a memory

Every time somebody that you knew (or knew you) dies, a perspective of you dies, too. Nobody will ever see you in the same way. Go on, then, make a new friend to keep it balanced!

| Leave a comment

Pe vremea lor era mai bine

– note de lectura la “Biserica prin pustiul rosu” –

(1)

Inainte de a-mi exprima gandurile ce-mi poposira in trecere prin minte citind cartea cu pricina, as vrea sa imi declar motivele pentru care scriu. In primul rand, pentru ca a scrie e terapeutic, e ajutor pentru suflet, pentru minte; iti da posibilitatea sa-ti faci ordine in idei, sa-ti cureti, sa-ti testezi gandurile, cu alte cuvinte sa iesi cu ele in piata, dar nu ca sa le vinzi, ci ca sa ti le confrunti, sa ti le expui si sa vezi ce mai ramane din ele. In al doilea rand, sunt pasionat de istorie si de a intelege “de ce?-urile” din spatele faptelor petrecute candva pe undeva. Ma intereseaza asta nu ca sa trag vreo concluzie de lege istorica, nici ca sa zic ce va fi in viitor pe baza a ceea ce s-a intamplat, ci pentru a intelege un eveniment, intelegere care isi are in ea un sambure din deslusirea propriei istorii. E o calatorie interioara, un fel de a vedea mai bine propriile-mi idei, actiuni, motive. Si nu in ultimul rand, mi se pare ca merita sa fie discutata o astfel de carte, cu un astfel de subiect. Si cred ca trebuie facuta cu sinceritate, cu onestitate.

Acestea fiind spuse, as vrea sa spun ca nu am de gand sa scriu vreun “review” al cartii, nici vreun rezumat sau mai rau, vreo analiza metodica. Nu, vreau pur si simplu sa imi anunt gandurile ce-mi facura gara in minte, citind cartea. Deci, as zice sa incep cu primul meu gand serios dupa o lectura de cateva zeci de pagini, gand pe care l-am rezumat in titlu: pe vremea lor era mai bine. Da, ma refer la vremea comunista din Romania si la faptul ca era mai bine in biserica AZS atunci, decat acum. Si sa nu te gadesti ca sunt nostalgic (nici n-as putea fi) sau ca am “nevoia” persecutiei! Nicidecum! Din punctul meu de vedere, singurul aspect mai bun al acelei perioade este… documentatia. Nici credinta nu stiu daca era mai “inflacarata”, nici oamenii nu cred ca erau mai buni, dar sunt sigur ca in ce priveste materialul documentar stam mult mai bine pentru perioada comunista decat pentru perioada de dupa ’90. Citind despre diversele lupte pentru putere de la varful bisericii AZS din Romania, m-am intrebat: oare azi nu mai sunt? Chiar se duce setea umana dupa putere, dupa mai multa putere, dupa posesie, o data cu caderea unui sistem politic opresiv? Ma indoiesc. Dorinta de putere e calauza oarba a istoriei sau a celor care au crezut sau cred ca scriu istoria. Nu, ne-scrupulele, ne-etica, inteligenta politica, tragerea sforilor, ingroparea rivalilor, saparea “tronurilor” ravnite, etc. nu sunt consecinta unui regim politic netrebnic, cum a fost cel comunist. Nu, ele sunt parte din fiinta umana asa cum sunt alte fatete ca altruismul, sacrificiul, bunatatea, etc. Omul e o natura contradictorie, tinuta in frau de societate, de educatie, de Dumnezeu (orice ai vrea sa intelegi prin asta!). Diferenta dintre luptele pentru putere de atunci si cele de acum e doar documentatia. Cu siguranta azi nu mai este interesata de biserica AZS nicio institutie de “siguranta” a statului, singura care ar putea sa aiba logistica unei supravegheri si documentari riguroase a tot ce se intampla in interiorul bisericii. Ne-interesul acesta il poti pune pe seama regimului de libertate in care traim sau a faptului ca nu prezentam niciun pericol pentru societate, guvern, oridinea stabilita (e bine, e rau, nu stiu!). Imi vei zice poate ca sunt documentate in cer, pentru judecata de apoi. Or fi, dar acea documentatie e anistorica si deci, irelevanta istoric si concret pentru noi. Asa se face ca azi putem citi despre lupte pentru putere de acum 50-60 de ani si sa tragem niste concluzii, problema este ca maine, n-avem ce mai citi, caci n-a stat nimeni sa “informeze” despre sforile trase la alegerile de la… varf pana la baza. Si de ce ar fi trebuit sa le avem? Pentru ca, in ciuda ziselor lui Santayana, poate ceva om invata din istorie. De exemplu, mie mi s-a confirmat ideea ca biserica e o institutie la fel de ne-divina ca oricare alta, iar luptele pentru putere sunt la fel de normale aici ca in oricare alta institutie pamanteasca, iar lozincile cu “voia Domnului” si “sub calauzirea Duhului Sfant” le las pentru alt text. Una dintre lectiile fundamentale pe care ar trebui sa le invete biserica din cartea “Biserica prin pustiul rosu” e ca ea nu-i cu nimic mai buna decat restul societatii, nu-i cu nimic speciala. E doar o institutie ca oricare alta. Doar vazundu-si lungul normalului, o sa poata sa gaseasca parghii inspre schimbare.

Revin acum insa la intrebarea de la care am plecat: de ce am fi avut nevoie de documentatia luptelor pentru putere actuale? Pai, pentru ca generatiile viitoare sa ne judece, sa ne critice, sa arunce la gunoi toate micimile de care am fost in stare si sa creeze ceva diferit, poate mai bun. Numai ca am asa o presimtire ca nu or sa mai fie prea multe generatii viitoare dornice sa invete din trecut sau chiar sa nu mai fie deloc. Vad ca oricum interesul pentru institutii a scazut fantastic in generatia mea, ce va fi peste ani, poate fi oare deslusit acum? Nu stiu, dar in cazul in care vor exista generatii viitoare interesate in istoria bisericii AZS din Romania de dupa ’90, vor avea ce sa citeasca? Vor fi istorici care sa scrie aceasta istorie? Vor avea cu ce? Pentru ca acolo unde nu-s documente, istoria se fluidizeaza, se amesteca in speculatie, se muleaza dupa interese. Asa se face ca, desi nu stiu cat de dispusa e biserica de azi sa invete despre biserica de ieri, au totusi de unde sa invete pentru ca pana la urma, era mai bine pe vremea lor…

Posted in (ne)banale | Tagged , , , , | Leave a comment

I think, therefore I am

René Descartes walks into a restaurant and sits down for dinner. The waiter comes over and asks if he’d like an appetizer.

“No, thank you,” says Descartes, “I’d just like to order dinner.”

“Would you like to hear our daily specials?” asks the waiter.

“No,” says Descartes, getting impatient.

“Would you like a drink before dinner?” the waiter asks.
Descartes is insulted, since he’s a teetotaler.

“I think not!” he says indignantly, and POOF! he disappears.

—A joke as recalled by David Chalmers

| Leave a comment

Pilda navodului – ganduri piezise

Imparatia cerurilor se mai aseamana cu un navod aruncat in mare, care prinde tot felul de pesti. Dupa ce s-a umplut, pescarii il scot la mal, sed jos, aleg in vase ce este bun si arunca afara ce este rau. Tot asa va fi si la sfarsitul veacului. Ingerii vor iesi, vor desparti pe cei rai din mijlocul celor buni, si-i vor arunca in cuptorul aprins; acolo va fi plansul si scrasnirea dintilor. (Matei 13, 47-50)

N-am avut somn acum cateva seri si dintr-un amalgam de idei am ramas cugetand la parabola de mai sus. E una din parabolele pentru care nu ai nevoie de prea multe explicatii ca sa o intelegi. La sfarsitul timpului, cei buni vor fi despartiti de cei rai, urmand ca ultimii (cei rai) sa fie pedepsiti cu foc sau mai stiu eu cu ce. Toate bune si frumoase pana cand am incercat sa-mi imaginez povestea. Sa zicem ca eu sunt pescarul care aude pentru prima data despre Imparatia cerurilor in aceasta parabola si care incearca sa aseze in ecuatie (nu stie el ce-i aia, dar na, vorba vine!) elementele povestirii. Bun, Imparatia cerurilor e navodul, pescarii sunt ingerii, iar pestii sunt oameni dintre care fac si eu parte. Sa vedem cum facem trierea: pestii buni in galeti pentru hrana sau piata, iar pestii rai/necomestibili se arunca. Unde arunca un pescar pestii pe care i-a prins in navod si nu are nevoie de ei? Sunt doua posibilitati, fie ii arunca in mare, fie ii lasa pe mal (azi ar mai fi si posibilitatea sa-i vanda la vreo gradina zoologica sau mai stiu eu unde; capitalismul, bata’l vina!). Si cum ultima posibilitate e putin cam neigenica si probabil i-ar fi neutila pescarului, ramane prima posibilitate: sa-i arunce inapoi in mare. Si de aici, mai ne raman doua posibilitati: pestele rau e fie mort, fie salvat. Daca eu sunt unul din pestii rai, ce se intampla cu mine? Daca nu am murit pana la triere si am ajuns din nou in apa, sunt salvat. Dar pilda, in talmacirea ei, zice ca pestele/omul rau trebuie sa ajunga in iad/foc (exact opusul a ceea ce se intampla in realitate in viata de zi cu zi a pescarului “trior”). Si acum, spuneti-mi si mie, ce sa mai pricep eu, ca pescar idiot ce sunt, din parabola asta?

Si asta nu-i totul. Mai e ceva mai grav de atat. Sunt pesti buni/comestibili si pesti rai/necomestibili. Ce a facut un peste rau ca sa fie rau? Nimic. E natura lui asa si gata, nu poti sa-i dai cu parfum, daca el miroase inca de viu a putrefactie. Criteriul pentru triaj sta in gusturile pescarului si nicidecum in “faptele” pestelui. Nu-i vina si nici meritul niciunui peste ca-i comestibil sau necomestibil. Gustul celui care triaza e Legea (Probabil, pentru gustul pradatorului pestelui respectiv, pestele rau e pe gustul lui).

Si astea fiind zise, am ramas gandindu-ma la pilda navodului. Despre ce poate fi vorba in aceasta pilda? Unde ajung cei rai pana la urma? Si care-i vina pestelui ca-i anghila sau crap? 

Uite asa pateste cel ce nu doarme: ii umbla mintea si tot de ne-dormit are parte. Caci aceasta-i dilema: sa fii/sa ai somn sau ne-somn!

Posted in (ne)intelesuri | Leave a comment

€œA Gentle Echo on Woman

SHEPHERD: Echo, I ween, will in the wood reply,

And quaintly answer questions: shall I try?

ECHO: Try.

What must we do our passion to express?

Press.

How shall I please her who never loved before?

Be Fore.

What most moves women when we them address?

A dress.

Say, what can keep her chaste whom I adore?

A door.

If music softens rocks, love tunes my lyre.

Liar.

Then teach me, Echo, how shall I come by her?

Buy her.

 

€”Jonathan Swift, œA Gentle Echo on Woman

| Leave a comment

Courage

First they came for the communists,

and I didn’t speak out because I wasn’t a communist.

Then they came for the socialists,

and I didn’t speak out because I wasn’t a socialist.

Then they came for the trade unionists,

and I didn’t speak out because I wasn’t trade unionist.

Then they came for the Jews,

and I didn’t speak out because I was not a Jew.

Then they came for the Catholics,

and I didn’t speak out because I was not a Catholic.

Then they came for me,

and there was no one left to speak for me.

Martin Niemöller [who had lived in Nazi Germany], apud. Malala Yousafzai, Christina Lamb, I am Malala. The Girl Who Stood Up for Education and was Shot by the Taliban, Weidenfeld & Nicolson, London, 2013, pp.116-117.

Posted in (ne)banale | 2 Comments